Zi frumoasă. Se anunţă începutul primăverii. Ne aşteptăm unii pe alţii stând pe banca din părculeţul din faţa blocului d-nei Mihaela. George cu Gabi, Cătălin, Ştefania, Myriam, Marcela cu Antonio. Intrăm şi aşezăm mesele pentru lucru. Între timp apar Ionela şi Veronica. Avem multă treabă, ne anunţă Ştefania. Trei teme pentru a putea încerca să construim fundamentul unei cărţi. Prima temă este să scriem câteva cuvinte despre noi înşine. Pe foi liniate, fiecare se străduieşte să scrie ceva. Sunt impresionante eforturile lui Myriam şi ale lui Cătălin. Tema a doua sună cam aşa: ce mă face/ce m-ar face fericit, să zâmbesc în fiecare dimineaţă, când mă trezesc. Fiecare are libertatea de-a desena sau/şi scrie. Apar pe rând desene minunate: soare, inimioare, flori. A treia temă este mai serioasă şi mai complicată: daca întâlnim un tânăr cu dizabilităţi, dar care are mai puţin decât avem noi, n-are casă, n-are familie, n-are prieteni şi nu mai are nici dorinţa de-a trăi, ce i-am spune, ce i-am scrie, ce am face ca să îl ajutăm să nu renunţe la viaţă, la luptă. Mai greu, pentru unii, dar totuşi de sub mâinile noastre apar mici desene sau cuvinte sugestive. Ştefania este bucuroasă pentru ceea ce s-a lucrat. Şi impresionantă este din nou, străduinţa Ionelei, căreia i s-au înroşit degetele cât de strâns a ţinut creioanele pentru a face nişte desene minunate. Între timp ni s-a făcut foame. Pregătim o gustoasă gustare de post. Servim masa după rugaciune.
Ionela face curăţenie desăvârşită, George duce gunoiul şi vine momentul plecării. Cam repede. Următoarea întâlnire, peste două săptămâni la biserică.