Ne întâlnim în parcul Titan, în faţa Bisericii de lemn. E soare, cald, dar vântul suflă destul de energic. Ne strângem treptat rândurile: Cătălin, Ştefania, Ionela, Marcela cu Antonio, Flavia. Apare şi Myriam cu cinci prieteni, ne bucurăm de musafiri. Sunt studenţi sau tineri care au terminat facultatea.
Ştefania prezintă un pic comunitatea şi membrii acesteia. Se prezintă şi tinerii. Ei fac parte dintr-o comunitate evanghelică. Descoperim că avem cântece comune: „Am o pace ca o mare” şi „ Leagă-ne Doamne pe toţi împreună”. Flavia cântă şi ea două cântece, unul nu-l ştim, dar al doilea, pe care ea l-a cântat la întâlnirea tinerilor catolici la Oradea, descoperim cu uimire că este chiar Imnul comunităţilor Credinţă şi Lumină. Ce mică e lumea…muzicală!
Citim cuvântul lunii martie. Ştefania nu insistă asupra parabolei „fiului risipitor”, poate că trebuia să-i întrebe pe tineri ce-au înţeles din parabolă. Se hotărăşte însă să le dea să citească un fragment dintr-o carte a lui Steinhardt. Tocmai ca să fie atenţi. N-au auzit de Steinhardt, dar poate acest pasaj le deschide interesul pentru autor. Myriam în schimb îşi doreşte cartea „Jurnalul fericirii”.
Desenăm în comun pe o foaie albă, cu culori: o casă, o grădină, flori, păsărele, în fereastra casei, Isus şi ne punem toţi numele alături pe foaie. Toşi suntem chemaţi de Isus şi alergăm cu sufletele în braţele Lui. Îi aducem sufletele noastre cu bune şi rele. Tinerii pleacă.
Myriam ne supune atenţiei o întrebare: „Avem o persoană în viaţa noastră care ne-a inspirat?” Ştefania interpretează întrebarea, transformând-o în „persoana care ne-a influenţat în bine, ne-a ajutat să ne schimbăm…” Fiecare răspunde la întrebare. Pentru că Myriam îşi doreşte tare mult ca un text scris de ea despre Dumnezeu să fie cunoscut, în acea carte la care visăm cu toţii să apară, primesc şi ceilalţi tema să scrie câteva cuvinte despre Dumnezeu.

Pagini: 1 2