O zi de nou început de iarnă. Lapoviţă şi vânt rece, tăios. Ajungem repede la Biserica de lemn: Ştefania, Ionela, Cătălin, Veronica, Flavia şi Marcela cu Antonio. Începem cu tema lunii şi citim cuvântul lunii februarie despre Ana, profeta. Flavia a adus o cărticică despre importanţa zâmbetului în viaţa noastră. Ne citeşte ca să ne simţim mai optimişti, mai curajoşi. Noi vrem s-o încurajăm mai mult pe Veronica. Veronica citeşte şi ea o povestioară despre săptămânile care preced Postul Mare, văzute prin ochii unui copil. Nu toţi au răbdare să asculte, mai ales că se aude slujba de botez din biserică, prin difuzor şi e cam tare.
Ne hotărâm să trecem la o activitate practică. Mai întâi aflăm cine ştie să deseneze bărci frumoase: Flavia. Conturul bărcii îl facem numai din inimioare lipite. Inimioare strălucitoare, colorate, mai mici sau mai mari. De fapt această bărcuţă este cadoul nostru pentru Petrică şi unchiul Toni, să le arătăm că ne gândim la ei şi îi iubim.
Pe urmă încercăm să scriem fiecare o scurtă povestioară, combinaţie între scris, desen şi abţibilduri colorate, lipite. Înlocuim cuvinte cu desene şi abţibilduri. Veronica este cea mai creatoare, dar nici ceilalţi nu se lasă mai prejos. Rezultatul este minunat: ne gândim cu optimism că am putea concepe o carte.
Din păcate s-a făcut frig. Până şi Cătălin care de obicei este cel mai bine îmbrăcat şi rezistent la frig, începe să dârdâie. Pregătim o gustare, d-na preoteasă ne serveşte ceai fierbinte, cafea şi vin fiert. Mai discutăm puţin între noi, dar pentru că ne-au îngheţat mâinile şi picioarele, iar afară ninge în rafale ne hotărâm să plecăm acasă.
Ne despărţim dorindu-ne să vină mai repede primăvara. Următoarea întâlnire este în martie.