Primii sosesc la biserică, Veronica şi Cătălin, apoi Flavia, Ştefania, Marcela cu Antonio, Ionela, Georgiana cu Mugurel, Gabi cu George şi mai târziu, Myriam. Se discută tema lunii şi Ştefania ne pune câteva întrebări: Ce i-am oferi noi lui Isus, dacă trebuie să mergem la Bethleem, la ieslea unde s-a născut şi nu avem aur, tămâie sau smirnă? Ce facem noi, când nu ne întâlnim la comunitate? Ne mai rugăm la Îngerul nostru păzitor, chiar dacă nu mai spunem rugăciunea Îngeraşul meu, ca atunci când eram mici? Ce este smerenia? Ne-am simţit vreodată smeriţi? Răspunsurile sunt foarte frumoase şi interesante.
Antonio ne recită un psalm. Îl pomenim pe Eminescu şi citim „Glossa”. Frumoasă, dar nu ne oprim asupra ei, nu medităm la înţelesul versurilor, din păcate. Avem de lucru. Desenăm în grupuri de trei, pe o foaie, o compoziţie. Pastel pe foaie neagră. Nota, ni se spune, o va da dl. Profesor.
Urmează un joc foarte incitant, pentru că nu am auzit de el şi nimeni nu-l cunoaşte. Mugurel şi Georgiana l-au adus cu ei. Se numeşte „Dixit”. La început ne amuzăm şi ne supărăm, după care jocul devine din ce în ce mai acaprator şi ne place. Numai că timpul zboară. Adunăm piesele şi servim o gustare. Mai greu e cu strânsul mesei. Încercăm să lăsăm totuşi ordine, chiar dacă nu prea curat.
O pupăm pe d-na preoteasă, îi mulţumim pentru tot şi ne luăm rămas bun, până data viitoare.