Ca şi în alţi ani, întâlnirea la Aida, în postul Crăciunului, de data asta, are loc într-o zi ploioasă şi friguroasă. Suntem din nou, toţi cei care putem să ne deplasăm. Marcela cu Antonio, Cătălin, Ionela, Myriam, George cu Gabi, D-na Nardin, Veronica, Viorel cu familia, Sofia, Emil şi Ştefania. Ne întâmpină Aida şi familia, împreună cu Lili şi Iza şi încă o colegă tânără de la servici, Laura. Vine părintele Maricel şi face o mică slujbă pentru colivă şi masa pregatită de Aida pentru pomenirea bunicii ei. Ana Maria cea mică şi răsfăţată, tuşeşte de zor, aşa că devine centrul atenţiei pentru câţiva dintre noi, care o separăm în altă cameră. Copiii se adună la joacă, iar noi ceilalţi rămânem în salonul mare în jurul mesei. Pentru că nu putem desfăşura nici un program special, încercăm să stabilim amănunte pentru următoarea întâlnire. Ştefania pleacă mai repede la mama ei, care-i bolnavă, dar vin între timp d-na Mihaela cu d-nul Emanuel. Ne rămâne totuşi o activitate, să spunem fiecare o intenţie de mulţumire pentru o bucurie, ce ni s-a întâmplat în ultimul timp, o rugăciune pentru sănătatea cuiva şi o rugăciune pentru cineva adormit.
Îi promitem Ştefaniei că vom face asta. Întâlnirea continuă cu rugăciuni, poveşti şi povestiri între noi. Şi speranţa că ne vom revedea sănătoşi data viitoare.