În parcul Titan la biserica de lemn. O după amiază cu soare şi nori plimbăreţi. Ştefania şi Veronica sunt primele care ajung şi îşi povestesc ce-au mai făcut în ultimele săptămâni. Află şi Veronica despre pelerinaj şi despre excursia la Câmpina. Cât de frumos a fost. Sosesc pe rând, Marcela cu Antonio, Myriam singurică şi Viorel cu familia, un pic mai târziu. Pâna să vină familia Radu, d-na preoteasă Carmen ne serveşte pe toţi cu ceai şi cafea. Ştefania încearcă şi ea jocurile Taize, care s-au făcut la Consiliul de la Iaşi. Cel cu bileţele, cu ce şi-ar lua fiecare la el, dacă ar pleca pe o insulă pustie şi cel cu lumânarea aprinsă, cu o intenţie de rugăciune pentru cel de lângă noi.
Când apare familia Radu: Viorel, Mihaela, Georgiana şi Ana Maria suntem deja la sfârşit cu jocurile. Sunt puşi şi ei în temă. Citim o poezie frumoasă şi o povestire scurtă. Ni se face foame şi pregătim gustarea. Mâncăm cu bucurie. Deşi vroia să plece mai devreme, Veronica rămâne încă alături de noi. Organizăm un concurs ad-hoc: cine spune o poezie câştigă un ou de ciocolată, cu surprize, de 1 Iunie. Antonio recită “Somnoroase păsărele”, poezia pe care o visează, aşa de bine o ştie, apoi o rugăciune, Myriam recită câte o strofă din Eminescu şi Bacovia, Ana Maria spune şi ea cu ajutorul părinţilor “Căţeluş cu părul creţ” şi “Un pitic atât de mic”. Toţi suntem premiaţi. Şi ascultătorii şi cei ascultaţi. Toţi avem suflete de copii. Se termină o întâlnire frumoasă.