Am ajuns la bisericuţa de lemn din Titan pe la ora 14. Ştefania, Cătălin şi Veronica au fost primii. A apărut şi Marcela în fugă, împreună cu Antonio, crezând c-a întârziat prea mult. Dar noi stăteam de vorbă pe veranda bisericii. Am intrat şi am urcat că se cam înteţise frigul. Sus: surpriză! Comunitatea de surdo-muţi urmărea un film pe un video-proiector. Am stat şi noi cuminţi, dar din păcate cu 15 minute înainte de final, filmul s-a stricat şi cu toate intervenţiile n-a mai pornit. Între timp au venit George şi Gabi, mai târziu doamna Mihaela cu Mariana şi familia Radu: Viorel, Mihaela, Georgiana şi Ana Maria. Am aşezat materialele de lucru: câte ceva de citit, ceva de meşterit. A apărut un părinte şi doamna Preoteasă ne-a prezentat. Părintele ne-a făcut o fotografie şi a spus cu noi rugăciunea. Ne-am reamintit de aniversarea Mihai Eminescu. Unii dintre noi au recitat versuri. Despre Unire n-am mai reuşit să vorbim, doar am amintit. Am dat testul despre Credinţă şi Lumină şi ne-am bucurat că ştim şi că cele două echipe au terminat la egalitate. Am desenat. Tema a fost portretul. Şi fiecare a avut un portret, mai puţin Viorel care tot timpul s-a mişcat după Ana Maria şi Ştefania, care s-a plimbat să vadă ce lucrează ceilalţi şi a mai sugerat câte ceva fiecăruia.
La sfârşit s-a servit o gustare şi prin contribuţia doamnei Preotese şi am plecat nu înainte de-a face mici planuri pentru clubul care urmează.