Ne-am întâlnit la metrou cu Cătălin, pentru că nu mai ştiam să ajungem la el. Ştefania, Lili S. cu prietena ei, Marcela cu Antonio, George cu Gabi. Veronica ne aştepta sus. Mai târziu au venit şi Aida cu Maxim şi dna Nardin. Ne-am apucat repede de treabă, câteva felicitări pentru cine vroia să decupeze, să lipească şi să coloreze. Pe urmă am trecut la modelat plastilina specială, cam greu la început, imaginaţia se lăsa aşteptată, dar cu Bunul Dumnezeu lângă noi şi învioraţi de energia lui Maxim, fiecare a făcut unul, doua obiecţele, posibil de agăţat în pom.
Cătălin cu Veronica au servit masa, o gustare minunată din partea lui Cătălin cu ajutorul Veronicăi. Totul de post, dar foarte bun. Ne-am uitat în albumul lui Cătălin cu poze, din copilărie sau de la nunta surorii lui, Oana. Între timp s-au pregătit darurile de Moş Crăciun pentru că existau semnale că pe 20 decembrie cam toata lumea avea treabă. Maxim a fost de mare ajutor, sufletul întâlnirii, aducând şi în sufletul fiecăruia dintre noi amintirea Crăciunului din copilărie. Poate nu toţi am avut tot ce ne trebuie, dar când eram copii simţeam altfel. Ca Maxim acum. A ajutat la împărţit micile punguţe cu daruri.
S-au cântat vreo două colinde, ne-am urat Sărbătorile cu bine, ne-am pupat şi am stabilit că mai vorbim la telefon.