Uneori, se întâmplă ca nici unul dintre amicii comunităţii să nu poată participa la întâlnire. Acesta a fost şi cazul nostru la ultima întâlnire de comunitate. Dar întâlnirea trebuie să aibă loc. Doamna Elisabeta, care a fost la mai multe întâlniri ale comunităţii noastre şi care mai are nevoie de puţin timp pentru a veni ca membru şi ca amic, şi-a exprimat dorinţa de a lua parte la întâlnire. Adrian povesteşte cum a fost această întâlnire:
“Ne-am întâlnit la ora 3 după amiază în faţa bisericii şi după ce ne-am adunat toţi, am intrat în sala de religie. La întâlnire a participat Laurenţiu, care şi-a sărbătorit ziua de naştere, Adela, pe care el a ţinut s-o invităm în mod deosebit, deoarece a spus că-i place de ea, Ştefan(în sfarşit, după o absentă de câteva luni), Cristina, care iubeşte întâlnirile noastre şi le respectă prin prezenţa ei constantă, Maria, care e în perioada de probă şi care a promis că va reveni şi eu.
Am început întâlnirea cu o rugăciune de început, spusă de Ştefan, apoi am făcut programul lunii ianuarie. La un moment dat, d-na M. a propus să spunem o decadă de rozar pentru Laurenţiu şi pe cei care n-au ştiut rugăciunea Născătoare de Dumnezeu i-a invitat s-o scrie în caietele-jurnal. Am cântat apoi un cântecel şi ne-am gândit să citim câte un pasaj din Biblie şi să explicăm fiecare ce-a inţeles. Am discutat astfel despre Dumnezeu şi nouă ne-a plăcut foarte mult, căci noi Îl cunoaştem atât de puţin, vorbim atât de puţin despre El şi ne pierdem cu lucruri inutile.
La sfârşit i-am cântat lui Laurenţiu “La mulţi ani”, el ne-a servit cu suc şi cu prăjituri; când am vrut să dansăm, ne-am dat seama că Laurenţiu a uitat acasă cablul de la casetofon şi nu ne-am putut distra până la capăt, cum ne-am propus şi cum eram obişnuişi, dar în acest fel am putut să discutăm cu Laurenţiu mai mult şi să-i acordăm mai multă atenţie. A fost ca atunci când acasă se strică televizorul şi poţi să stai mai mult de vorbă cu cei din casă.

Pagini: 1 2